Turismul în Japonia

Turismul în Japonia

Learn More
Tokyo:o lume nouă, care te va cuceri într-o clipă

Tokyo:o lume nouă, care te va cuceri într-o clipă

Learn More
Muntele Fuji

Muntele Fuji

Făcând parte din cultura și tradiția Japoniei, Fuji Sân - Muntele Fuji este cel mai înalt munte al Japoniei făcând parte alături de munții Tate și Haku din trioletul munților sfinți ai Japoniei. Fuji având un con simetric acoperit de gheață și zăpadă, este unul dintre cel mai fotografiate obiective turistice naturale ale Japoniei și este un binecunoscut loc de pelerinaj în special în perioada de înflorire a cireșilor.

Palatul Imperial Kyoto

Palatul Imperial Kyoto

Palatul Imperial din Kyoto, reședința a Familiei Imperiale până în 1868, când capitala s-a mutat la Tokyo este astăzi un ansamblu impresionant, refăcut de cel puțin opt ori de-a lungul istoriei sale - din cauza incendiilor repetate. Poate fi admirat în Parcul Imperial din Kyoto, fiind unul dintre simbolurile naționale ale Japoniei. Alături de Reședință Imperială, ansamblul Palatului Imperial include și alte clădiri : Shishinden (sala de ceremonii), Seiryoden, Kogosho (sala unde se reuneau membrii Curții Imperiale), Ogakumonsho (biblioteca), mai multe locuințe pentru Împărăteasă, aristocrați și oficiali, clădiri administrative, etc.

Castelul Himeji

Castelul Himeji

Castelul Himeji este un complex de fortificații japoneze localizat în Himeji, în Prefectura Hyogo. Castelul este format din 83 de clădiri ce constituie un elaborat sistem defensiv. Mai este supranumit Hakuro-jo ("Castelul Egretei Albe") întrucât se aseamănă cu o pasăre care își ia zborul. Este inclus în lista Patrimoniului UNESCO din 1993.

Castelul Nijo

Castelul Nijo

Castelul Nijo din Kyoto, construit în anul 1603, ca fiind rezidența oficială a shogunului Tokugawa Ieyasu. Castelul are un singur nivel și este constituit din două cercuri concentrice ale fortificațiilor Palatului Ninomaru și Palatului Honmaru, diverse clădiri de susținere și câteva grădini.

Gassho-zukuri

Gassho-zukuri

Ușor de recunoscut după forma acoperișului, Gassho-zukuri sau Minka sunt reprezentative pentru stilul constructiv japonez. De regulă Gassho-zukuri sunt destinate exclusiv pentru locuit și sunt tipice dezvoltării societății japoneze, aparținând categoriilor sociale nerăzboinice: agricultori, meșteșugari, comercianți. Având drept trăsătură pricipală acoperișul, înalt cu vârful având aspectul unor mâini împreunate, acest tip de case sunt perfect adaptate zonelor cu precipitații bogate. Interiorul unei Gassho-zukuri clasice este compus din două încăperi, prima la parter având podea de pământ bătătorit și o alta la etaj, ambele acoperite cu tatami și mushiro.

Nikko

Nikko

Orașul Nikko (Nikko-shi - raza soarelui) este situat în zona muntoasă a Prefecturii Tochigi la aproximativ 140 Km nord de Tokyo și la circa 35 Km vest de Utsunomiya. Destinație populară în rândul turiștilor japonezi și străini, Nikko adăpostește printre altele mausolelul și reședința șogunului Tokugawa și a nepotului său Iemitsu; Nikko este renumit pentru altarele Futarășan (datând din 767), Toshugu și Templul Rinno-ji. Munții ce mărginesc orașul fac parte din Parcul Național Nikko și abundă în cascade spectaculoase încadrate în minunate peisaje. În timpul Perioadei Meiji Nikko s-a dezvoltat ca stațiune montană; Nikko este inclus în Lista Patrimoniului UNESCO.

Hiroshima

Hiroshima

Fondat ca oraș în 1589 de bogatul samurai Mori Terumoto, Hiroshima este cel mai mare oraș din zona Chugoku din vestul Insulei Honshu. Hiroshima a intrat în istoria omenirii că primul oraș distrus de o armă nucleară. La puțin timp înainte de încheierea celei de a doua conflagrații mondiale, în ziua de 6 august 1945, la ora 08:15, bombardierul Enola Gay a aruncat prima bombă nucleară cinic numită Little Boy aducând moarte, dezastru și suferință. În memoria victimelor bombardamentului atomic în 1949 au fost înființate Parcul Memorial al Păcii, iar în 1955 Muzeul Memorial al Păcii; clădirea Camerei de Industrie ce a rezistat năprasnicei deflagrații a fost desemnată că Domul Genbaku sau "Domul Atomic".

Kenroku-en

Kenroku-en

Grădina Kenroku-en (Grădina celor șase atribute) își are originea în perioada 1620 - 1840, bazele ei fiind puse de membrii clanului Maeda, foști proprietari ai domeniului Kaga. Grădina este situată în preajma porților castelului Kanazawa, cândva fiind grădina exterioară și se întinde pe o suprafață de peste 11 Ha. Numele grădinii a fost inspirat după o cronică scrisă de poetul chinez Li Gefei, intitulată Grădinile Luoyang datorită celor șase atribute ale unui peisaj ideal pe care le respecta: spațialitate, încadrare, creativitate, vechime, canale interioare și priveliște.

Koyasan

Koyasan

Muntele Koya este centrul Buddhismului Shingon, o importanță sectă care a fost introdusă în Japonia în anul 805 de către Kobo Daishi. De atunci au fost ridicate aici peste o sută de temple înșirate de-a lungul străzilor din Koyasan, cel mai important fiind Kongobuji, templul central al acestei religii și locul unde s-a ridicat și Mausoleul lui Kobo Daishi.

Nara

Nara

Străvechea capitală a Japoniei medievale - Nară, adăpostește opt principale temple budiste, altare și situri istorice considerate monumente unice, ocrotite de UNESCO, aflate pe lista patrimoniului universal și care împreună cu Pădurea Kasugayama alcătuiesc Complexul istoric Nară. Parcul central abundă în cerbi și căprioare, ocrotite de călugării budiști, pozate și hrănite de turiști. Numele inițial al orașului a fost Heijo-kyo (construit după modelul orașului Xi`an din China), în timpul Perioadei Nară a devenit capitală între 710 - 784, preluând și numele perioadei. Orașul este situat în nordul Prefecturii Kyoto, având o formă alungită de la est la vest.

Templul Daishoin din Miyajima

Templul Daishoin din Miyajima

Templul Daishoin este un vechi templu shingon budist construit la poalele muntelui sacru Misen. În timpul perioadei de fuziune între shintoism și budism, acest templu guverna asupra tuturor preoților din Miyajima fiind responsabil și de ceremoniile religioase de la Altarul Itsukushima. Templul a fost fondat în anul 806 de călugărul Kukai (fondatorul Shingon), apoi din inițiativa împăratului Toba a fost construit un altar ca loc personal de rugăciune, în secolul al XII-lea și a servit apoi ca loc de rugăciune pentru familia imperială până în secolul al XIX-lea. Până în perioada Restaurației Meiji, templul a avut alte 12 temple afiliate.

I BUILT MY SITE FOR FREE USING