Geografie & Economie

Relieful

      Japonia constă din peste 3000 de insule mici şi patru insule principale. Hokkaido, cea mai nodică (78.508 km2 ), are un lanţ muntos central înconjurat de depresiuni fertile de coastă. Honshu (230.448 km2 ) este de asemenea muntoasă şi conţine cel mai înalt vârf al Japoniei, Fujiyama (3770m). Shikaku (18.757 km2) şi Kyushu (42.079 km2) au de asemenea munţi şi câmpii. Cele patru insule au mulţi vulcani activi, izvoare termale şi cutremure frecvente.Deoarece insulele sunt formate din munţi în proporţie de 85%, depresiunile sunt puţine, ele găsindu-se numai aproape de coastă, precum Kanto, cea mai mare dintre câmpii, şi văile râurilor.

Pământul cu mulţi vulcani

 Aproximativ 3/4 din suprafaţa Japoniei este presărată cu munţi. Regiunea Chubu din centrul ins. Honshu este numită "Acoperişul Japoniei" şi mai sunt mulţi munţi mai înalţi de 3.000 m.

     Cel mai înalt munte al Japoniei este Muntele Fuji (3.776 m.) pe marginea Prefecturilor Yamanashi şi Shizuoka. Al doilea vârf înalt al Japoniei este Kitadake în prefectura Yamanashi, la 3.192 m., şi al treilea vârf este Hotakadake la 3.190 m, la marginea dintre prefecturile Nagano şi Gifu.

      Deşi este situată departe de Cercul de Foc al Pacificului, Japonia are mai multe zone vulcanice - de obicei considerate şapte - din nord până în sud. Din numărul total de vulcani, aproximativ optzeci sunt activi, incluzând Mt. Mihara pe insula Izu Oshima, Mt. Asama la marginea prefecturilor Nagani şi Gunma, şi Mt. Aso în Prefectura Kumamoto. Japonia are aproximativ 1/10  vulcani activi din cei 840 vulcani activi ai lumii, chiar dacă are numai 1/400 din suprafaţa pământului. Mt. Fuji, inactiv din ultima erupţie din 1707, nu dă nici un semn că n-ar mai putea erupe încă odată în zilele noastre.

      Chiar dacă vulcanii pot cauza mari pagube în timpul erupţiilor mari, ei contribuie, fiind o sursă de turism. Zone turistice, ca de exemplu Nikko, Hakone, Pen. Izu, sunt faimoase pentru verile lor calde şi scenariul atractiv al munţilor vulcanici.

     Toţi aceşti vulcani spun, de fapt, că scoarţa Pământului de sub Japonia este instabilă şi plină de energie. Astfel, Japonia este una din acele ţări care au mult de suferit de pe urma cutremurelor. În fiecare an au loc aprox. 1.000 de cutremure destul de puternice pentru a fi simţite. În Ianuarie 1995, Marele Cutremur Hanshin-Awaji a ucis 6.000 de oameni, 40.000 fiind răniţi iar 200.000 rămaşi fără case.  

O Ţară insulară a Pacificului 

     Japonia este o ţară insulară care formează un arc în Oc. Pacific la est de Asia. Teritoriul ei conţine patru insule mari numite Honshu, Hokkaido, Kyushu, Shikoku, împreună cu multe insule mai mici. Oc. Pacific se întinde în est iar Marea Japoniei împreună cu Marea Chinei de Est separă Japonia de continentul asiatic.

     În termeni de latitudine, Japonia coincide aprox. cu Marea Mediterană şi cu oraşul Los Angeles din America de Nord. Paris şi Londra au latitudini puţin spre nord de Hokkaido.

     Teritoriul total al Japoniei este cam de 378.000 km2. Are aproape acelaşi teritoriu ca Germania, Finlanda, Vietnam sau Malaysia. Are doar 1/25 din mărimea S.U.A. şi este mai mică decât statul California.

      Linia de coastă a Japoniei este puţin variată. În unele locuri, cum ar fi Kujukurihama în Prefectura Chiba, sunt plaje lungi(60 km) şi calde. Coasta Prefecturii Nagasaki este un exemplu de zonă caracterizată prin peninsule, golfuri şi insule foarte depărtate de ţărm (cum ar fi Arh. Goto şi insulele Tsushima şi Iki, care fac parte din prefectură. Acolo sunt şi zone iregulate de coastă cu multe golfuri şi dealuri abrupte cauzate de submersia plăcii de coastă realizând schimbări în scoarţa Pământului.

     Un curent oceanic cald este Kuroshio (sau Curentul Japonez) care pluteşte dinspre nord-vest spre sudul Arh. Japonez, şi o ramură a lui, Curentul Tsushima, pluteşte pe coasta de vest a ţării, pe Marea Japoniei. Dinspre nord, un curent rece numit Oyashio (sau Curentul Ohotsk) care pluteşte spre sud de coasta de est a Japoniei, şi o ramură a lui, numit Curentul Liman, intră în Marea Japoniei dinspre nord. Aceste curente, cald şi rece, produc produc resurse abundente de peşte în mările din apropierea Japoniei.

Clima

     Japonia are climat musonic. Vânturile suflă dinspre est în timpul verii şi dinspre vest în timpul iernii. Marea Japoniei, care separă insulele de Asia, are un efect moderator asupra climei. Iarna nu este la fel de rece iar vara la fel de caldă ca în China şi Coreea. Ploile cad în principal în lunile de vară în est, dar nord-vestul primeşte ploaie de iarnă adusă de vânturi de peste Marea Japoniei. Hakodate, în nord, are temperatura medie de -3 grade C în ianuarie şi 19 grade C în iunie, cantitatea de precipitaţii fiind de 120 cm. Numerele corepunzătoare pentru Tokyo sunt 3 grade C, 25 grade C şi 150 cm de precipitaţii. La Nagasaki, pe Kyushu, acestea devin 5 grade C, 26 grade C şi circa 190 cm, inclusiv peste 30 cm în iunie.

Toamna (Septembrie, Octombrie, Noiembrie)

    De la sfârşitul verii spre Septembrie, Japonia este adeseori lovită de taifun.Taifunul se naşte din mari mase de aer tropical cu presiune joasă în Nordul Pacificului între latitudinile de aproximativ 5-20 de grade, şi este aproape acelaşi fenomen ca uraganul şi ciclonul din alte părţi ale lumii.Când un taifun începe să ia formă, se mişcă spre nord. În fiecare an, în timpul acestei perioade, împrejurul a 30 de tipuri de taifunuri, care de obicei 4 ating Japonia, câteodată cauzând mari distrugeri.

     După mijlocul lunii Octombrie, Japonia se bucură în general de vreme bună, nu este nici rece şi nici caldă.Ţara se bucură de asemenea de vreme bună la începutul lunii Noiembrie. Mulţi dintre pomi iau culoarea strălucitoare a toamnei, făcând în acest timp al anului, împreună şi cu înflorirea copacilor din primăvară, un sezon cu adevărat frumos.

Iarna (Decembrie, Ianuarie, Februarie)

     După sfârşitul lui Noiembrie, vânturile reci sezoniere încep să sufle dinspre continent. Aceste vânturi nord-vestice încep să ridice umezeala de pe Marea Japoniei şi să lase mult din umezeala în formă de ploaie si zăpadă în vestul Japoniei fiind împiedicate să avanseze în est din cauza reliefului muntos din partea centrală a ţării. Regiunea Hokuriku (prefecturile Fukui,Ishikawa, Toyama şi Niigata) din faţa Mării Japoniei, fiind separată de celelalte regiuni ale Japoniei de munţii înalţi, este cunoscută pentru imensa ei zăpadă.

În opoziţie, zona Pacificului se bucură în general de ceruri senine în timpul iernii. În Tokyo, în ciuda norilor senini, temperatura din iarna ajunge în jur de 5 grade, o diferenţă de aprox. 25 de grade faţă de temperatura din vară de 30 de grade.

Insulele din Prefectura Okinawa din depărtatul S-V au un climat subtropical cu temperturi mai puţin diferite dintre anotimpuri. Temperaturile din iarnă sunt mult mai moderate decât din alte parţi ale ţării.

 Primăvara (Martie, Aprilie, Mai)

     Când iarna îşi ajunge sfârşitul, vânturile reci care bat dinspre continent devin mai slabe. În acest timp, masele de aer cu presiune joasă originare din China se opresc doar în Marea Japoniei; acest lucru dă putere începerii vânturilor din Sud care traversează această zonă cu presiune joasă dinspre Oceanul Pacific. Primul dintre aceste vânturi se numeşte ,, haru ichiban ". În timp ce anunţă venirea caldei primăveri, câteodată cauzează avalanşe şi, trecând munţii de pe coasta Mării Japoniei, este de altfel responsabil pentru vremea excepţional de caldă şi uscată care, câteodată poate deveni sursa unor mari incendii.

      În primăvara timpurie înfloresc prunii, urmaţi de piersici. În timpul ultimelor zece zile din Martie înfloresc cireşii, deci iubit de japonezi, începe înfloritul.

Vara (Iunie, Iulie, August)

      Înainte de sosirea vremii văratice, Japonia are un sezon trist, plin de ploaie cunoscut sub numele de "baiu" . Din Mai până în Iulie se găseşte aer rece cu presiune mare de pe Marea Ohotsk spre nordul Japoniei, în timp ce peste Oceanul Pacific se află un aer cald, umed cu presiune mare. În lungul liniei unde aceste două curente, cald şi rece, se întâlnesc, se formează, cunoscut sub numele de "baiu zensen" sau "anotimpul ploios", un aer călduţ cu presiune joasă. Acest "baiu zensen" care se extinde din sudul Chinei spre Arh. Japonez, şi cauzează o perioadă prelungită de ploaie torenţială.

     După mijlocul lui Iulie, masele de aer dinspre Oceanul Pacific devin predominante şi sezonul ploios se încheie, "baiu zensen" fiind împins spre nord. Vânturile sezoniere dinspre Oc. Pacific aduc căldură, aer umed în Japonia, şi ţara are vreme de vară mai multe zile cât temperatura este mai mare de 30 de grade.

 Temperaturi şi precipitaţii

        Un avantaj major al Japoniei este diferenţa dintre cele patru anotimpuri. Din Nord spre Sud, Japonia acoperă o latitudine de aproximativ 25 de grade şi e influenţată iarna, de vânturile sezoniere care bat dinspre Siberia, şi vara de  vânturile care bat dinspre Oc. Pacific.În ciuda suprafeţei mici, Japonia este caracterizată de patru anotimpuri diferite între ele.

        Hokkaido, cu o vreme cu caracter subarctic, are o temperatură mai mare mai devreme, cu 8 grade, şi o cantitate de precipitaţii 1.150 milimetri. Partea Japoniei de la Oc. Pacific, de la regiunea Tohoku din nordul ins. Honshu spre Kyushu, aparţine zonei temperate,  cu veri calde, influenţate de vânturile de la Oc. Pacific. Partea de la Marea Japoniei are un climat mult mai ploios şi cu ninsoare, produse când vânturile reci şi umede, care bat dinspre continent sunt oprite de Alpii Centrali şi alţi munţi care sunt ca o coloană vertebrală pentru Japonia. Insulele din sud-vestul Prefecturii Okinawa aparţin climatului  subtropical, având o temperatură medie de 22 grade şi 2.000 mm de precipitaţii.

Floră

     Flora din Hokkaido este caracterizată de păduri de conifere specifice zonei montane(brad, molid și larice), la altitudini mari, și de păduri de arbori nordici cu lemn de esență tare combinați, la altitudini mai joase. În Honshu, întâlnim o floră de tip temperat formată din: chiparos, pin umbrelâ, brad hemlock, tisă și pin alb. În zonele depresionare întâlnim stejarul și arborele de camfor și arbori de bambus. Shikoku și Kyushu sunt vestite pentru vegetația lor perenă. Trestia de zahăr și citricele se găsesc în zonele depresionare restrânse, arborii cu frunza lată la altitudini mai mari. Vegetația se încadrează în subregiunea floristică chino-japoneză. Caracteristic pentru aceasta zonă sunt pădurile temperate umede și cele umede subtropicale. Cele temperate sunt reprezentate prin păduri de conifere, de foioase etc, iar cele subtropicale prin magnolii, bambuși, liane, etc. Aproximativ 66% din suprafața Japoniei este acoperită de păduri.

 Faună

      În Japonia sunt identificate în jur de 140 de specii de animale. Singura specie de primată este macacul japonez ce poate fi întâlnit și în nord. Există 32 de specii de carnivore, printre care: ursul brun, hermina, nurca, ratonul, vulpea, lupul, morsa și foca. În ape se găsesc crabi și crevete. Mari grupuri de pești migratori sunt direcționate spre Japonia de către Curentul Japoniei și Curentul Kuril. Speciile de insecte sunt variate și un număr mare. Aici trăiesc peste 250 de specii de păsări și 8 specii de reptile. Fauna aparține subregiunilor euro-siberiană și chino-manciuriană (ursul japonez, maimuța japoneză, cocoșul japonez). Diversitatea și unicitatea peisajului arhipelagului japonez a determinat considerarea a numeroase regiuni drept parcuri naționale.

Hidrografia

     Munţii Japoniei sunt binecuvântaţi cu multe râuri. Majoritatea râurilor Japoniei sunt repezi, apele lor ajungând oceanul nu după mult timp după ce au părăsit văile şi bazinele munţilor. Un exemplu de râu abrupt este Kurobe, care se varsă în Marea Japoniei, după ce pluteşte numai 83 de kilometri de la sursa sa, în Alpii Japoniei, la o altitudine de 2.900 m

      Râul cel mai lung al Japoniei este Shinano, care pluteşte 367 km de la munţii din regiunea Chubu prin Prefectura Niigata spre Marea Japoniei.

Al doilea în lungime este Tone, care pluteşte prin Câmpia Kanto spre Oc. Pacific, şi al treilea în lungime este Ishikari, în Hokkaido, la 268 km.

      Multitudinea de râuri care izvorăsc din munţi înseamnă mult pentru topografia Japoniei, deoarece creează mici şi mari văi şi bazine pentru pescuit, înainte de vărsare formând delte. Multe dintre câmpiile ţării sunt mici.  Cea mai mare fiind Câmpia Kanto, care include părţi din prefecturile Tochigi, Ibaraki, Gunma, Saitama, Chiba, Tokyo şi Kanagawa. Alte regiuni largi şi joase sunt Câmpia Echigo (Prefectura Niigata), Câmpia Ishikari (Hokkaido) şi  Câmpia Nobi (Prefecturile Aichi şi Gifu).  

Economia

 Silvicultura

     67% din Japonia este împădurită, în principal în regiunile deluroase, şi copacii asigură materia primă pentru construcţii, industriile celulozei şi hârtiei şi combustibili. Prin reîmpădurire versanţii nu rămân goi. Pădurile sunt mixte, de conifere şi foioase, iar sugi(cedrul japonez), hinoki(chiparosul japonez) şi akaneatru(pinul roşu) sunt deosebit de utili. Lemnul important este vital pentru nevoile industriale ale Japoniei. Japonia este al doilea mare producător de hârtie din lume, şi un important producător de celuloză din lemn şi de cherestea din conifere.

Agricultura

     12% din suprafaţă este destinată agriculturii, iar 2% păşunatului. Cea mai mare parte a ţării este prea muntoasă pentru agriculură, deşi o parte din versanţi sunt terasaţi. Orezul este principala plantă cultivată (peste 13 mil. tone pe an), în special în sud unde uneori este posibilă dubla cultivare. Se cultivă şi alte cereale, alături de trestie de zahăr, fructe, cartofi dulci şi soia. Sunt importante păsările domestice, porcii şi vitele. Fermele sunt mici dar mecanizarea este răspândită.

Pescuitul

     Japonia este prima ţară din lume în ceea ce priveşte pescuitul, cu până la 10 milioane de tone de peşte capturaţi anual. Peştii sunt importanţi în alimentaţia japonezilor şi, pe lângă pescuitul în ocean există multe pescării în ape mici de coastă. Crevetele sunt cele mai importante în apele mici, iar stridiile cu perle sunt o sursă de venit valoroasă. Macroul şi tonul sunt importanţi în apele mai adânci, iar balenele mai sunt capturate de japonezi în ciuda opoziţiei internaţionale.

Transportul

     Din cei 44.297 km de cale ferată, 11.649 km au fost electrificaţi, inclusiv Tokaido, legătura de mare viteză între Osaka şi Tokyo. Oraşele mari sunt legate prin trenuri expres moderne. Transportul naval este vital. Chiba, Tokyo, Yokohama ,Osaka, Kobe şi Nagoya sunt porturi importante pe Honshu, iar Hakodate pe Hokkaido şi Kitakyushu pe Kyushu.

Industia

     Japonia este o naţiune industrială importantă. Este prima din lume în producerea oţelului şi în construcţia navelor. O oţelărie mare este la Kitakyushu, iar navele se construiesc la Osaka. Japonia produce automobile şi televizoare decât orice altă ţară. Textile de toate tipurile şi articole de înaltă tehnologie precum calculatoarele sunt industrii importante. Cea mai mare dezvoltare industrială este legată de porturi, care importă combustibili şi materii prime şi exportă bunuri fabricate.

Oraşele

Yokohama, în câmpia Kanto, este al doilea oraş ca mărime, cu 3.197.000 locuitori. Osaka (2.633.000 loc.) este un port şi un centru industrial important. Kobe (1.464.000 loc.) centru industrial şi Kyoto (1.472.000 loc.), fosta capitală, sunt în apropiere.

Oraşele mari sunt înşirate de-a lungul litoralului. În megalopolisul care trece prin sudul insulei Honshu, Tokyo-Nagoya-Osaka-Kyoto-Kobe-Hiroshima-Kitakyushu, trăieşte 84% din populaţia Japoniei, care dă 80% din producţia industrială a ţării.

Resurse de subsol

     Resursele de subsol sunt în cantităţi foarte mici ; dispune însă de mult sulf şi calcar. Industria este complexă şi se bazează în cea mai mare măsură pe importul de materii prime. Înainte de război, ea s-a dezvoltat printr-o planificare riguroasă, import de tehnologii occidentale şi mână de lucru ieftină. După război, dezvoltarea a stat în umbra S.U.A., s-a investit în construcţii civile, nu militare, şi s-a pus baza pe libera iniţiativă, dar într-o conlucrare bună cu statul. S-a folosit, totodată, întreaga forţă de muncă (şomajul ajunge la cel mult 2%) în continuu calificată. Costul mare al energiei a obligat căutarea permanentă a tehnologiilor de vârf, fără a se neglija însă securitatea socială şi învăţământul. Energia este produsă de tehnocentrale nucleare, geotermale(vapori din arealele vulcanice) şi hidrocentrale (15%). Japonia domină pe plan mondial în multe ramuri : automobile, nave, motociclete, maşini de cusut, instrumente muzicale, ciment. Ocupă locul II sau III la alte produse : oţel, hârtie, instrumente optice, fibre sintetice, electronice. Jumătate din producţia navală a lumii este dată de Japonia, mărcile sale de automobile sunt arhicunoscute (Toyota, Nissan, Honda).