Ideogramele (din grecește idea "idee" + grapho "a scrie") sunt definite ca fiind simboluri grafice care reprezintă cuvinte sau morfeme. În timp ce limbile alfabetice preferă reprezentarea grafică a fonemelor printr-o colecție de simboluri mai mult sau mai puțin fonetice, limbile ideografice au ales ca reprezentare a cuvintelor aceste ideograme, care au capacitatea de a transmite în primul rînd idei, sensuri. Această calitate permite acelorași ideograme să fie folosite în limbi diferite, cu pronunții diferite. Ideogramele de origine chineză sînt astăzi folosite în: limba chineză, unde au rămas unicul mod de scriere, limba japoneză, unde sînt însoțite și de caractere fonetice (hiragana și katakana), și limba coreeană din Coreea de Sud, unde deși marea parte a scrierilor folosesc alfabetul fonetic hangul, caracterele chinezești rămîn necesare de exemplu pentru distingerea omofonelor, scrierea numelor de persoane și locuri și în literatura academică.
Ideogramele japoneze, numite în limba japoneză kanji, și ideogramele coreene, numite în coreeană hanja, sînt în cea mai mare parte caractere chinezești, care în procesul de preluare au suferit uneori schimbări ale formei (mai ales în limba japoneză) și devieri semantice. Pe principiul caracterelor chinezești, japoneza și coreeana au creat la rîndul lor ideograme proprii, care la anumite momente din istorie au devenit necesare și care nu aveau un corespondent în limba chineză. Aceste "invenții" locale se numesc în japoneză 国字 kokuji (textual, caractere naționale).
Amîndouă limbile au folosit la început ideogramele chinezești doar pentru a reprezenta cuvinte chinezești și native cu același înțeles, dar pe parcurs au început să le folosească și fonetic. Acest proces a avut ca efect dezvoltarea unor moduri de scriere fonetice, hiragana și katakana (numite împreună kana) în japoneză și hangul în coreeană. În timp ce kana au fost obținute prin simplificarea extremă a unur caractere chinezești folosite fonetic, hangul este un mod de scriere inventat pe baze științifice în 1443, astfel încît fiecare caracter (reprezentînd o silabă) se compune numai din elemente fonemice.
Liniile din care se compun ideogramele trebuie trasate într-o anumită ordine. Această ordine, învățată printr-o practică îndelungată, determină aspectul corect al ideogramei, în special la scrierea rapidă, cînd înlănțuirea mișcărilor mîinii este importantă.